Poveşti fără happy-end Pe hol, cărucioarele lor stau aliniate unul în faţa celuilalt, lângă perete. Nu au toţi loc în sala de mese şi, în plus, în camere li se face curat. Sunt jumătăţi de corpuri şi stau inerţi în lumina slabă care intră doar pe ferestrele aflate departe. Etajul trei, 30 de bărbaţi fără picioare. Majoritatea lor având mintea unui copil, în cel mai bun caz. A fost găsită…

  Crăciunul lipovenilor Ei trebuie să fie colindătorii, ne-am spus când i-am văzut pe uliţa desfundată de ploaia căzută în ziua de Crăciun. Fete tinere şi timide, îmbrăcate cu fuste lungi şi purtând baticuri, băieţi adăugând cu vocile lor grave tonuri înalte la cântecul lor. Rusă nu înţelegem o boabă, dar pentru că lipovenii sunt mulţi în Borduşani şi pentru că sunt zilele lor de sărbătoare i-am însoţit câteva ore,…

Au între 3 şi 6 ani. Sunt cei mai buni dintre noi. Privită de aproape, frumuseţea lor te copleşeşte. Sunt sinceri, sunt amuzanţi, iar răspunsurile lor sunt delicioase ca un măr copt cu scorţişoară. Au o treabă importantă de făcut: îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Au liste lungi şi hazlii, despre care îţi vorbesc serioşi, pentru că jucăriile sunt importante, au eroii lor şi îţi pot spune şi în câte…

De 10 ani e închis pentru omor, avea 28 de ani când a ucis o femeie. Acum o desenează. O caută pe ea, pe alta, pe oricare i-ar putea fi muză. Femeia e tema principală în desenele deţinutului Virgil Slăvilă, cel care a expus săptămâna trecută la Centrul Cultural „I. Perlea” o serie de schiţe în creion, numite „Fără prejudecăţi”. Prejudecăţile legate de cei care au omorât sunt multe, mai…

O găseşti cu greu, dacă nu ai mâncat niciodată aici, o găseşti uşor, dacă e locul care te hrăneşte la prânz, în fiecare zi. Depinde de ce parte te găseşti. Deschisă iniţial pentru copiii Şcolii 13, de câţiva ani, Cantina socială serveşte, la propriu, pentru beneficiarii ajutorului social din oraş, dar şi pentru 17 adulţi şi copii, ajunşi din diferite motive pe stradă. Pe aceştia i-am descoperit într-un spaţiu improvizat…

Bomboane de ciocolată, prăjituri şi ceai pentru a încălzi iarna, iată cu ce te întâmpină o bibliotecă de la ţară. Din rafturi, aliniaţi cuminţi, Dostoievski, Camus, Kundera, Llosa, Allende, Cărtărescu, dar şi conu’ Djuvara privesc albumul incredibilului Peru. Într-o ediţie veche de peste 60 de ani, „Operele alese” a lui Diderot, în traducerea lui Gellu Naum, stă şi ea prinsă în coperţi alese. Dacă nu ne credeţi, poftiţi de vă…

Alb, galben, portocaliu, verde, albastru, maro, negru. Nu sunt doar culori. „Bună seara, sensei!”, spune fata şi se înclină uşor, salutându-şi maestrul. Intră apoi în vestiar pentru a se schimba în kimono, centura verde îi strânge mijlocul tânăr, iar picioarele goale îţi aduc aminte de austeritatea în care trăiesc maeştrii japonezi. Copila s-a dezvoltat frumos, are gesturi timide şi un zâmbet cuceritor, se joacă din când în când cu mănuşile…

Fotografiile pot fi ca vinul. Cu cât mai vechi, cu atât mai bune. Având buchet, dar de amintiri, petecele de hârtie trecute prin atâtea mâini în peste 100 de ani, te îndeamnă să priveşti atent oameni din alte vremuri, cu care s-ar putea să ai mai multă legătură decât ai crede. Antropologia chipurilor unor necunoscuţi îţi poate arăta cum a evoluat moda, trecând de la interbelic la comunism, îţi poate…

  O roată de bicicletă atârnată pe un perete, un pietroi folosit ca greutate, saltele vechi şi aparate cu pedalele din lemn, lipite şi cârpite de cine mai ştie câte ori. Neschimbată din anii ’70, sala de recuperare a spitalului Slobozia este o improvizaţie permanentă, făcută  deopotrivă de către pacienţi şi de către cei doi profesori de educaţie fizică, cu rol de fizioterapeuţi. De la puşti, a căror coloană s-a…

Ochii mari, frumoşi încearcă să vorbească atunci când oboseala împotmoleşte cuvintele undeva între creier şi lumea din afară. Delicată ca un copil şi foarte deşteaptă, Alexandra duce sub părul ei lung şi cârlionţat, muşcătura unui cancer de care a refuzat să se lase învinsă. Lupta a fost inegală, inumană şi a lăsat urme adânci paralizându-i jumătate din corpul ei frumos, dar ea a vrut să trăiască, să îndure şedinţele de…

Reportaj Viaţă de prostituată: de veghe pe variantă!   • De la „am clienţii mei buni, plătesc bine şi se poartă frumos” la „m-au bătut, m-au f…., mi-e şi ruşine să zic…”     La marginea şoselei, maşinile care nu trag pe dreapta claxonează apăsat, penetrând timpane. „Uite curvele…” cu varianta mai soft „uite fetiţele, ha-ha…”. Femeile privesc intens, provocator sau semi-prezente la toţi bărbaţii care le trec prin faţă,…

„… Această stare e declanşată de o permanentă nevoie de tandreţe şi afecţiune, care nesatisfăcută fiind, mă doare enorm. Din acest motiv mă simt nevoită să port deseori o mască ursuză sub care se ascunde solitara ce-şi ocupă locul rezervat de spectator. Poate că în secret îmi doresc să fiu adoptată cu forţa şi pentru că nimeni nu îndrăzneşte să mă silească să ies din cochilie, mă afund în ea…